Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: formula (verb tranzitiv) , formulă (substantiv feminin)   
FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FORMULÁ vb. I. tr. A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). [< fr. formuler, it. formulare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FORMULÁ vb. tr. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< fr. formuler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FORMULÁ vb. 1. a exprima, a pronunța, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie ...) 2. v. exprima. 3. v. enunța. 4. v. emite. 5. v. redacta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
formulá vb., ind. prez. 1 sg. formuléz, 3 sg. și pl. formuleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. 2. Relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din fr. formule, lat. formula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FORMULÁ ~éz tranz. (idei, gânduri, hotărâri etc.) A prezenta într-o anumită formă. /<fr. formuler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FORMÚLĂ ~e f. 1) Exprimare generalizată, concisă și exactă a unei legități sau a unui principiu. 2) mat. Expresie care reprezintă o relație generalizată între mai multe mărimi, fixată în simboluri și în semne speciale. ~ algebrică. 3) chim. Expresie care reprezintă compoziția și structura unei substanțe cu ajutorul simbolurilor. ~a apei. /<fr. formule, lat. formula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FORMÚLĂ s.f. 1. Expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare folosită pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip care cuprinde termenii formali și expreși în care trebuie compus un act, o sentință etc. 2. Expresie matematică reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziția unei combinații chimice. 4. Soluție; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parolă. [< lat., it. formula, fr. formule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FORMÚLĂ s. f. 1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ♦ ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. ◊ frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc. 2. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice. 4. soluție; mijloc, mod de a face ceva. 5. parolă. (< fr. formule, lat. formula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FORMÚLĂ s. 1. enunț. (O ~ matematică.) 2. parolă. (Nu cunoaște ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
formúlă s. f., g.-d. art. formúlei; pl. formúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)