Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FORTÚNA s. f. (Livr.) Soartă, destin; noroc, șansă. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FORTÚNA f. livr. 1) (în concepțiile mistice) Forță supranaturală care se crede că ar determina dinainte desfășurarea evenimentelor; soartă; ursită; destin; fatalitate. 2) fig. Concurs de împrejurări favorabile; noroc; șansă. /Cuv. lat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FORTÚNA s.f. (Mit.) Soartă; noroc; zeița sorții. [< lat. fortuna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FORTÚNA s. f. (mit.) soartă, destin; noroc. (< lat. fortuna)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Fortúna s. pr. f., g.-d. art. Fortúnei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FORTUNA (în mitologia romană) Zeița sorții schimbătoare. Reprezentată ținând cornul abundenței (ca dătătoare de belșug), cu o cârmă de corabie (întrucât ea „cârmuiește” destinul oamenilor) și, cel mai adesea, legată la ochi (deoarece împarte darurile sale la întâmplare). În cultul popular roman era implicit și zeița norocului. La greci, Tyche.S. f. (Livr.) Soartă, destin.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
Fortuna, străveche divinitate romană, care cîrmuia soarta oamenilor. Era identificată cu Tyche, din mitologia greacă. Zeița Fortuna era reprezentată ținînd în mînă Cornul Abundenței, ca dătătoare de belșug, cu o cîrmă, fiind cea care „cîrmuia” destinele lumii, și cu ochii legați, întruchipînd soarta oarbă. Ea le împărțea oamenilor, după bunul ei plac, fericirea sau nenorocirea, bogăția sau sărăcia, binele sau răul.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink
AUDACES FORTUNA IUVAT (lat.) norocul (soarta) îi ajută pe cei îndrăzneți – Vergiliu, „Eneida”, X, 284: „Audentes fortuna iuvat”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
FORTES FORTUNA ADIUVAT (lat.) norocul (soarta) ajută pe cei tari – Terențiu, „Phornio”, act. I, scena 4, 25. V. și Audaces fortuna iuvat.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
FORTUNA CAECA EST (lat.) norocul este orb – Cicero, „De amicitia”, XV, 54.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
FORTUNA MULTIS DAT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le dă prea mult, nimănui destul (cât i-ar trebui) – Martial, „Epigrammata”, 12, 10, 2.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)