FOTOLITOGRAFÍE, (2) fotolitografii, s. f. 1. Metodă de reproducere a hărților și a figurilor desenate constând în trececrea desenului pe o piatră litografică, prin intermediul unei hârtii speciale. 2. Imagine reprodusă prin această metodă. – Din fr. photolitographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FOTOLITOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere a hărților și a figurilor desenate, care constă în transpunerea acestora pe o piatră litografică prin intermediul unei hârtii speciale. ♦ Desen reprodus prin acest procedeu. [Gen. -iei. / cf. fr. photolithographie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FOTOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere a hărților și a desenelor prin transpunerea acestora pe o piață litografică cu ajutorul unei hârtii speciale; desenul obținut. (< fr. photolithographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fotolitografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FOTOLITOGRAFÍE ~i f. 1) Procedeu de reproducere a desenelor pe o piatră litografică cu ajutorul unei hârtii speciale. 2) Desen obținut prin acest procedeu. [Art. fotolitografia; G.-D. fotolitografiei; Sil. -fi-e] /<fr. photolithographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink