FOTOTROPÍSM s. n. 1. Însușire a unor plante de a-și îndrepta florile, frunzele etc. într-o direcție anumită, determinată de orientarea luminii; heliotropism. 2. Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acțiunea luminii, revenirea la culoarea inițială făcându-se lent, la întuneric; fototropie. – Din fr. phototropisme, germ. Phototropismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FOTOTROPÍSM n. 1) Proprietate a unor plante de a-și îndrepta frunzele și florile spre surse de lumină; heliotropism. 2) v. FOTOTROPIE. /<fr. phototropisme, germ. Phototropismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FOTOTROPÍSM s.n. 1. Reacție de orientare și de mișcare a plantelor și animalelor sub influența luminii. V. heliotropism. 2. Fototropie. [< fr. phototropisme, cf. gr. phos – lumină, trope – întoarcere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FOTOTROPÍSM s. n. 1. schimbare a culorii unui compus cristalizat în contact cu lumina pe care o absoarbe; fototropie. 2. heliotropism. (< fr. phototropisme, germ. Phototropismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FOTOTROPÍSM s. 1. (FIZ.) fototropie. (~ul unui corp luminat.) 2. (BOT.) heliotropism. (~ul unor organe vegetale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fototropísm s. n. (sil. -tro-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink