Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: franc (adjectiv) , franca (verb tranzitiv) , frânc (substantiv)   
FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRANCÁ vb. v. timbra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
francá vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, 3 sg. și pl. francheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gândește; (despre înfâțișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRANC4, -Ă, franci, -ce s. m., pl., adj. 1. S. m. pl. Unitate de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci. – Din fr. franc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRANC2, franci, s. m. Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care face parte din aceeași specie cu altoiul. – Din fr. franc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRANC1, franci, s. m. 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția etc. 2. (Înv.) Unitate monetară în România; leu2. ♦ (Azi, la pl.) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din fr. franc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FRANCÁ ~chéz tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRANC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu tăinuiește nimic; dispus a-și exprima gândurile fără a le ascunde; deschis; neprefăcut; sincer. Atitudine ~că. 2) și adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă claritate în exprimare; prezentat în mod direct. Surâs ~. 3) (despre acțiuni) Care corespunde legilor de onoare și probitate; în conformitate cu onoarea și probitatea morală; onest; cinstit. /<fr. franc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRANC2 ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparține francilor; referitor la franci. Limbă ~că. /<fr. franc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRANC3 ~ci m. 1) (în Franța, Belgia, Elveția etc.) Unitate a sistemului monetar. 2) la pl. fam. Bani în număr nedeterminat; parale. /<fr. franc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRANC s.m. Unitate monetară în Franța, Elveția, Belgia etc. [< fr. franc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRANC s.n. Portaltoi obținut din sămânța soiurilor cultivate care fac parte din aceeași specie cu altoiul. [< fr. franc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRANC, -Ă adj. Sincer; neascuns, deschis; cinstit, loial. [Var. franș, -ă adj. / < it. franco, fr. franc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRANC1 s. m. unitate monetară a Franței, Elveției, țărilor Africii Centrale, Belgiei etc. ◊ monedă divizionară în Maroc, a suta parte dintr-un dirham. (< fr. franc)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRANC2 s. n. portaltoi din sămânța soiurilor cultivate din aceeași specie cu altoiul. (< fr. franc)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRANC3, -Ă adj. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei. (< fr. franc, franque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRANC4, -Ă adj. sincer, loial, cinstit. (< fr. franc)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRANC adj. v. cinstit, neprefăcut, sincer.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FRANC adv. v. fățiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FRANC s. v. ban.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FRANC s. v. leu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frînc (frấnci), s. m. – Gal, francez. – Mr. frangu, megl. frenc. It. franco sau ngr. φράγϰος (Tagliavini, Arch. Rom., XXI, 375). Der. din sl. frǫgŭ (Miklosich, Slaw., Elem., 51; Byhan 310; DAR) este mai puțin probabilă. Sec. XVII, înv. Este dublet al lui franc, adj., din fr. franc. Der. frîncesc, adj. (înv., francez, gal); frîncește, adv. (înv., în franceză, în latină); frînghie (var. frenghie), s. f. (înv., brocart), din tc. frengi (Șeineanu, II, 175); cf. sb. frȅnga; frențe (var. (s)frînție, (s)frenție, (s)frinție), s. f. (sifilis), din mag. franc „(morb) galic” (DAR; Gáldi, Dict., 130), cf. sb., cr. frȁnca; (s)frințit, s. m. (sifilitic); francez, s. m., din it. francese; franțuz, s. m., din germ. Franzose (Borcea 188), în parte prin intermediul sb., rus. francuz (Sanzewitsch 203); franțuzesc, adj. (francez); franțuzește, adv. (în franceză); franțuzi, vb. (a-i imita pe francezi); (s)franțuzit, adj. (care imită pe francezi); franțuzism, s. n. (galicism); franțuzoaică, s. f. (femeie care face parte din populația Franței); frîncușe, s. f. (varietate de struguri albi); franca, vb. (a plăti taxele de transport), din fr. franchir, dar refăcut după franc; franchețe, s. f. (sinceritate), din it. franchezza; franco, adv. (în care cheltuielile de transport sînt cuprinse în prețul de vînzare). Cf. franzelă, farmazon.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
franc (loial, care aparține francilor) adj. m., pl. franci; f. sg. fráncă, pl. fránce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
franc (monedă, portaltoi, nume de popor) s. m., pl. franci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
frânc s. m., adj. m., pl. frânci; f. sg. frâncă, g.-d. art. frâncei, pl. frânce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)