Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: frauda (verb tranzitiv) , fraudare (substantiv feminin)   
FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRAUDÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a frauda; înșelare, defraudare. [< frauda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
fraudáre s. f., pl. fraudări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FRAUDÁ ~éz tranz. (despre bunuri materiale) A păgubi prin fraudă. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fraudá vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraudéz, 3 sg. și pl. fraudeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)