Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: freca (verb tranzitiv) , frecat (adjectiv)   
FRECÁT1 s. n. Faptul de a (se) freca.V. freca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRECÁT2, -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRECÁT adj. v. făcăluit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frecát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRECÁ, frec, vb. I. Tranz. 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. 2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. A fricționa. 4. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din lat. fricare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FRECÁ frec tranz. 1) (despre obiecte ce vin în contact unul cu altul) A apăsa făcând mișcări. 2) (despre alimente) A amesteca îndelung, apăsând (prefăcând într-o pastă omogenă). 3) A șterge apăsat (pentru a îndepărta murdăria). 4) fam. (corpul) A supune fricțiunii; a fricționa. 5) fig. fam. A supune unui tratament aspru. /<lat. fricare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRECÁT ~tă (~ți, ~te) (despre unele alimente) Care este amestecat până devine o pastă omogenă. /v. a freca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRECÁ vb. 1. v. făcălui. 2. v. roade. 3. v. fricționa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FRECÁ vb. v. atinge, bate, lovi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frecá (fréc, frecát), vb.1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp. – 2. A șterge, a curăța. – 3. A frecționa. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. Lat. frĭcāre (Pușcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov., cat., sp., port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă); frecător, s. n. (spălător, chiuvetă); frecătură, s. f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuș, s. n. (frecare; mustrare, dojană); frecăței, s. m. pl. (tăiței; răzuire, radere); frecătoare, s. f. (cîrpă de șters; înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, s. n. (loc unde peștii își depun icrele); frichini, vb. (vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, s. f. (vulg., frecare; sîcîială).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
frecá vb., ind. prez. 1 sg. frec, 3 sg. și pl. freácă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)