FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
frecúș s. n., pl. frecușúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRECÚȘ ~uri n. 1) v. A FRECA. 2) depr. Critică aspră. 3) la pl. Neînțelegeri în sânul unui grup de persoane. /a freca + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink