Dex frecventa

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].

FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter)

FRECVENTÁ vb. 1. a urma. (~ cursurile univer-sitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Barurile nu le ~.)

frecventá vb., ind. prez. 1 sg. frecventéz, 3 sg. și pl. frecventeáză

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = prima armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

A FRECVENTÁ ~éz tranz. (așezăminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fréquenter

FRECVÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se produce des; repetat la intervale mici. Caz ~. /<lat. frequens, ~ntis

FRECVÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter frecvent. 2) Participare a elevilor și studentilor la lecții sau cursuri. 3) Mărime care indică de câte ori se produce un fenomen periodic într-o unitate de timp. /<lat. frequentia, fr. fréquence

FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens].

FRECVÉNȚĂ s.f. 1. Repetare, reluare deasă și regulată a unei mișcări, a unei acțiuni etc. ♦ Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. Mărime egală cu numărul de v******i pe secundă ale unei mișcări v********i. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza].

FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent)

FRECVÉNȚĂ s. f. 1. repetare deasă și regulată a unei mișcări, acțiuni etc. ◊ participare a studenților, a elevilor la cursuri. 2. număr al repetărilor unui fenomen periodic în unitatea de timp. ◊ mărime egală cu numărul de v******i pe secundă ale unei mișcări v********i. (< lat. frequentia, fr. fréquence)

FRECVÉNT adj., adv. 1. adj. v. des. 2. adv. v. adesea. 3. adj. v. cunoscut. 4. adj. v. obișnuit. 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

FRECVÉNȚĂ s. 1. v. ocurență. 2. (FIZ.) cadență. (~ a bătăilor unui pendul.).

Frecvent ≠ rar

frecvént (frecvéntă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni).

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. sg. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe