Dex freta

FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

FRETÁ vb. I. tr. A lega, a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. [< fr. fretter].

FRETÁ vb. tr. 1. a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. (< fr. fretter)

FRETÁ vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)

fretá vb., ind. prez. 3 sg. freteáză

FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

A FRETÁ ~éz tranz. tehn. 1) (două sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta forțat unul în altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter

FRÉTĂ ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite lățimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, în formă de inel, care înconjoară barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette

FRÉTĂ s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixează la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de oțel) înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge. 3. Piesă de oțel inelară care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].

FRÉTĂ s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare. 2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge. 3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată. (< fr. frette)

frétă s. f., pl. fréte