Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: frigare (substantiv feminin) , frigări (verb tranzitiv)   
frigărí vb. IV (pop., înv.) 1. a înțepa cu frigarea pe cineva. 2. (fig. refl.) a arde de dorul cuiva, a se perpeli; a se chinui (de un gând, de o idee).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului2; țiglă. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRIGÁRE ~ări f. Vergea ascuțită la un capăt în care se înfige carnea pentru a o frige (la grătar). /frig + suf. ~are
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRIGÁRE s. (reg.) țiglă, (prin Munt. și Mold.) sucală, (Ban.) țepușă. (Pui la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frigáre s. f., g.-d. art. frigării; pl. frigări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)