Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FRÓNDĂ, fronde, s. f. Mișcare social-politică din Franța, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRÓNDĂ s. f. 1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele. 4. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. (< fr. fronde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRÓNDĂ s. v. răzvrătire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRÓNDĂ ~e f. 1) (în Franța din sec. XVII) Mișcare social-politică îndreptată contra absolutismului. 2) fig. Exprimare a nemulțumirii față de cineva sau de ceva, bazată pe motive personale. /<fr. fronde
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)