Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FRONTÁL, -Ă, frontali, e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRONTÁL, -Ă adj. 1. Din regiunea frunții. 2. Din (așezat în) față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; (p. ext.) locul unde se execută o astfel de operație. ♦ Referitor la front (5) [în DN]. // s.n. 1. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. 2. Parte proeminentă a unui obiect. [< fr. frontal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRONTÁL, -Ă I. adj. 1. din regiunea frunții. ◊ (s. n.) mușchi al frunții. 2. din, așezat în față. ♦ abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție. ◊ referitor la front (5). II. s. n. 1. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. 2. parte proeminentă a unui obiect. (< fr. frontal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRONTÁL adv. v. pieptiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frontál adj. m., pl. frontáli; f. sg. frontálă, pl. frontále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRONTÁL1 ~e n. 1) Partea din față a unui obiect. ~ul clădirii. 2) anat. Os care formează fruntea și partea de sus a orbitelor. /<fr. frontal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRONTÁL2 (~i, ~e) 1) Care ține de frunte; propriu frunții. Os ~. 2) Care se află dinainte; din față; din frunte. /<fr. frontal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FRONTÁL3 (~i, ~e) mil. Care ține de front; propriu frontului. ◊ Control ~ control efectuat pe un front larg (sub toate aspectele). /<fr. frontal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)