Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRUNTÁR s. (TEHN.) (prin Munt.) corună, (prin Mold.) masa pietrelor. (~ la moară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FRUNTÁR s. v. catapeteasmă, iconostas, tâmplă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fruntár s. n., pl. fruntáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRUNTÁR ~e n. 1) Element de harnașament constând dintr-o curea care trece peste fruntea calului. 2) Fâșie de pânză folosită pentru a lega fruntea nou-născuților. 3) bis. Fâșie de hârtie cu o inscripție, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)