FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înșelător. – Frustra + suf. -ator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care pricinuiește o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRUSTRATÓR, -OÁRE adj. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant. (< fr. frustrateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
frustratór adj. m., pl. frustratóri; f. sg. și pl. frustratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRUSTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. /a frustra + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink