FUDULÍE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) T******l al unor animale. – Fudul + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUDULÍE s. v. îngâmfare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fudulie ≠ modestie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fudulíe s. f., art. fudulía, g.-d. art. fudulíei; pl. fudulíi, art. fudulíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUDULÍE1 f. Caracter fudul; fală; mândrie; semeție; înfumurare; îngâmfare. [Art. fudulia; G.-D. fuduliei; Sil. -li-e] /fudul + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUDULÍE2 ~i f. pop. T******l al unor animale. [Art. fudulia; G.-D. fuduliei; Sil. -li-e] /fudul + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink