Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fugări (verb tranzitiv) , fugărire (substantiv feminin)   
FUGĂRÍRE, fugăriri, s. f. Acțiunea de a (se) fugări și rezultatul ei. – V. fugări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUGĂRÍRE s. hăituială, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fugăríre s. f., g.-d. art. fugărírii; pl. fugăríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUGĂRÍ, fugăresc, vb. IV. Tranz. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga. ♦ Refl. recipr. (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + suf. -ări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FUGĂRÍ ~ésc tranz. (ființe) 1) A face să fugă, alergând din urmă; a pune pe fugă urmărind; a goni. 2) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a izgoni. /fugă + suf. ~ări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A se urmări în joacă; a fugi unul după altul. /fugă + suf. ~ări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUGĂRÍ vb. 1. a alerga, a goni. (Îl ~ prin toată curtea.) 2. a hăitui, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. și reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (A ~ armata dușmană până la Vaslui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fugărésc, imperf. 3 sg. fugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. fugăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)