FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUGITÍV, -Ă adj. 1. Care trece rapid, repede; de scurtă durată; trecător. 2. Sumar; superficial; rapid. [Cf. lat. fugitivus, fr. fugitif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUGITÍV, -Ă adj. 1. de scurtă durată. 2. sumar; superficial; rapid. (< fr. fugitif, lat. fugitivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FUGITÍV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cât de ~ ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fugitiv ≠ îndelung, îndelungat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fugitív adj. m., pl. fugitívi; f. sg. fugitívă, pl. fugitíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUGITÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) De scurtă durată; fugar. Vizită ~ă. 2) Care este efectuat în fugă. Privire ~ă. /<fr. fugitif, lat. fugitivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink