Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fugui (verb tranzitiv) , fuguire (substantiv feminin)   
FUGUÍRE, fuguiri, s. f. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. – V. fugui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fuguíre s. f., g.-d. art. fuguírii; pl. fuguíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUGUÍ, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fuguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiésc, imperf. 3 sg. fuguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fuguiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)