Dex fulare

FULÁRE, fulări, s. f. Acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală. – V. fula.

FULÁRE s.f. Faptul de a fula. [< fula].

fuláre s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări

FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler.

FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard.

A FULÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă o mișcare de rotație și o mișcare pendulară. /<fr. fouler

FULÁR ~e n. 1) Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură, care se poartă în jurul gâtului (pentru a-l apăra de frig.) 2) Țesătură subțire și moale de mătase. /<fr. foulard

FULÁ vb. I. intr. (Despre roți) A se roti neregulat, având pe lângă mișcarea de rotație și o mișcare pendulară. [< fr. fouler].

FULÁR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase. 2. Fâșie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].

FULÁ vb. intr. (despre roți) a se roti neregulat, având o mișcare pendulară. (< fr. fouler)

FULÁR s. n. 1. țesătură ușoară de mătase. 2. fâșie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard)

FULÁR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gât.)

fulár (fuláre), s. n. – Fîșie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard.

fulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fuleáză

fulár s. n., pl. fuláre