Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fulgui (verb) , fulguire (substantiv feminin)   
FULGUÍRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FULGUÍRE s. v. fulguială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fulguíre s. f., g.-d. art. fulguírii; pl. fulguíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FULGUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mișca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
fulguí vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. fulguiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)