Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fulgui (verb) , fulguit (substantiv neutru)   
FULGUÍT s. n. Faptul de a fulgui; fulguială, fulguire. – V. fulgui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FULGUÍT s. v. fulguială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fulguít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FULGUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mișca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
fulguí vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. fulguiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)