FULGURÁNT, -Ă, fulguranți, -te, adj. Înconjurat de fulgere. ♦ (Adesea fig.) Care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată. – Din fr. fulgurant, lat. fulgurans, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FULGURÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Înconjurat de fulgere. ♦ Care răspândește o lumină vie și de scurtă durată. [< fr. fulgurant, cf. lat. fulgur – fulger].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FULGURÁNT, -Ă adj. 1. înconjurat de fulgere. ◊ care răspândește o lumină vie și de scurtă durată. 2. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt. 3. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginația; scânteietor, pătrunzător. (< fr. fulgurant, lat. fulgurans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fulguránt adj. m., pl. fulguránți; f. sg. fulgurántă, pl. fulguránte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FULGURÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care fulgeră; care produce fulgere. 2) Care produce o lumină orbitoare asemănătoare fulgerului. /<fr. fulgurant, lat. fulgurans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink