Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fuma (verb tranzitiv) , fumat (adjectiv)   
FUMÁT1 s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUMÁT2, -Ă, fumați, -te, adj. (Fam.; despre informații, știri) Răsuflat, știut; perimat. – V. fuma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUMÁT n. 1) v. A FUMA. 2) rar Obișnuință de a fuma. /v. a fuma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUMÁT adj. v. arhicunoscut, banal, demo-dat, depășit, desuet, învechit, perimat, știut, vechi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fumát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUMÁ, fumez, vb. I. Intranz., Tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Din lat. fumare (înțelesul după fr. fumer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FUMÁ ~éz 1. intranz. 1) A inspira pe gură fum de tutun. 2) A practica fumatul; a fi fumător. 2. tranz. (țigări, țigarete etc.) A consuma trăgând fumul în plămâni. /<lat. fumare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUMÁ vb. intr. a aspira, a trage (în piept) fumul de tutun. (< fr. fumer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FUMÁ vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) a duhăni, (fam.) a pufăi, a pufni, a trage. (~ țigări tari.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fumá vb., ind. prez. 1 sg. fuméz, 3 sg. și pl. fumeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)