Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fumega (verb) , fumegare (substantiv feminin)   
FUMEGÁRE, fumegări, s. f. Acțiunea de a fumega și rezultatul ei. – V. fumega.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fumegáre s. f., g.-d. art. fumegării; pl. fumegări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUMEGÁ, pers. 3 fúmegă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum. ♦ (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. – Lat. fumigare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FUMEGÁ pers. 3 fúmegă intranz. 1) A arde înăbușit, fără flacără, scoțând fum. 2) A scoate aburi. /<lat. fumigare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUMEGÁ vb. (înv.) a afuma. (Soba ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fumegá (-g, fumegát), vb.1. A scoate fum. – 2. A face aburi. Lat. fŭmĭgāre (Pușcariu 670; Candrea-Dens., 678; REW 3570; DAR), cf. fum.Der. fumegător, adj. (care fumegă); fumegos (var. fumegăios), adj. (care fumegă); fumegai (var. fumigai), s. n. (fumăraie). – Der. neol. fumiga, vb. (a fumiga); fumigați(un)e, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fumegá vb., ind. prez. 3 sg. fúmegă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)