FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S. n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătățirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUMIVÓR, -Ă adj. Care absoarbe fumul. // s.n. Dispozitiv montat la unele focare de cazan, pentru îmbunătățirea arderii. [< fr. fumivore, cf. lat. fumus – fum, vorare – a devora].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUMIVÓR, -Ă I. adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătățirea arderii. (< fr. fumivore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fumivór adj. m., pl. fumivóri; f. sg. fumivóră, pl. fumivóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fumivór s. n., pl. fumivoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUMIVÓR1 ~ă (~i, ~e) Care absoarbe fumul. Aparat ~. /<fr. fumivore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUMIVÓR2 ~e n. Dispozitiv folosit pentru micșorarea cantității de fum și pentru îmbunătățirea arderii într-un focar. /<fr. fumivore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink