FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUMURÍU adj. 1. v. cenușiu. 2. v. brumăriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fumuríu adj. m., f. fumuríe; pl. m. și f. fumuríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUMURÍU ~e ( ~i) Care este de culoarea fumului; sur-albăstrui. [Sil. -mu-riu] /fum + suf. ~uriu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink