Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FÚNCȚIE, funcții, s. f. (Și în forma funcțiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. 2. Sarcină, rol; destinație. 3. (Gram.) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într-o propoziție. 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula. 5. (Fiziol.) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor. 6. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente. 7. (Log.) Operație care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 8. (În expr.) A fi în funcție de... = a depinde de... [Var.: funcțiúne s. f.] – Din fr. fonction, lat. fonctio, -onis. Cf. it. funzione.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÚNCȚIE s.f. 1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. Rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ♦ (Log.) Operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei ființe (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietăților chimice comune ale unei substanțe organice, determinate de prezența aceluiași radical organic în moleculă. 5. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. A fi în funcție de... = a depinde de... [Var. funcțiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FÚNCȚIE s. 1. v. slujbă. 2. grad, rang, (înv.) ridicare. (Are ~ de director.) 3. calitate, rol, sarcină. (Ce ~ îndeplinește această piesă în ansamblu?) 4. v. destinație. 5. (MAT.) aplicație. 6. funcție bijectivă v. bijecție; funcție surjectivă v. surjecție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fúncție (mat., „mărime variabilă”, „rol, ocupație”) s. f., (sil. func-ți-e), art. fúncția (sil. -ți-a), g.-d. art. fúncției; pl. fúncții, art. fúncțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÚNCȚIE1 ~i f. 1) Activitate administrativă pe care o prestează cineva permanent într-o instituție în schimbul unui salariu; post. 2) Atribuție pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg; rol. ~ile inimii. 3) rar v. FUNCȚIUNE. [Art. funcția; G.-D. funcției; Sil. -ți-e] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÚNCȚIE2 ~i f. 1) Fenomen care depinde de alt fenomen și care se modifică în măsura modificării acestuia din urmă. 2) mat. Mărime variabilă, care depinde de una sau mai multe variabile. ~ logaritmică. ~ trigonometrică. [Art. funcția; G.-D. funcției; Sil. -ți-e] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
fúncție/funcțiúne (chim., cont., gram., fil., med., log.) s. f., g.-d. art. fúncției/funcțiúnii; pl. fúncții/funcțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (în engl.: European Union Civil Service Tribunal), instanță specializată a U.E. cu sediul la Luxembourg, înființată în 2004 cu rolul de a prelua o parte din atribuțiile Tribunalului de Primă Instanță și anume cele care conferă competențe în ceea ce privește judecarea disputelor dintre U.E. și funcționarii săi publici.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)