Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [< funcționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNCȚIONÁRE s. mers. (~ unui ceasornic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
funcționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. funcționării; pl. funcționări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o] – Din fr. fonctionnare (după funcție).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FUNCȚIONÁ ~éz intranz. (despre mașini, aparate etc.) A-și îndeplini funcția; a se afla în acțiune; a lucra; a merge. [Sil. -ți-o-] /<fr. functionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUNCȚIONÁR ~a, (~i, ~e) m. și f. Persoană angajată într-o funcție administrativă. /<fr. fonctionnaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNCȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau într-o instituție; slujbaș. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FUNCȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau instituție. (< fr. fonctionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FUNCȚIONÁ vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FUNCȚIONÁR s. slujbaș, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
funcționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. funcționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
funcționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. funcționári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
funcționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. funcționárei; pl. funcționáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)