Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FUNDÁRE, fundări, s. f. Acțiunea de a se funda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. – V. funda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUNDÁRE s.f. Acțiunea de a funda și rezultatul ei; întemeiere. [Var. fondare s.f. / < funda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNDÁRE s. 1. v. înființare. 2. v. întemeiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fundáre s. f., g.-d. art. fundării; pl. fundări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A FUNDÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FUNDÁ mă ~éz intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FUNDÁ vb. v. înființa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A funda ≠ a lichida
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. și pl. fundeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink