fundéi, fundéiuri, s.n. (reg.) 1. rămășiță dintr-o trâmbă de pânză, din care s-a tăiat o bucată. 2. rămășiță dintr-o claie de grâu, după ce s-au luat cei mai mulți snopi; așternutul de paie pe care se face stogul de grâu. 3. parte de sus a intestinului gros.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÚNDĂ ~e f. Podoabă constând dintr-o panglică legată în formă de fluture. /<ngr. funta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
fúndă (fúnde), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure. – 2. Panglică, nod sau legătură de panglici. – Var. funtă. Mr. fundă. Ngr. φοῦντα (Meyer, Neugr. St., IV, 71; Pascu, I, 89; Gáldi 192), cf. alb. funda, bg. funda (Bernard 44).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fúndă s. f., g.-d. art. fúndei; pl. fúnde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink