Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
FURNICÁR2, furnicari, s. m. 1. (Ornit.) Albinărel. 2. Mamifer din America de Sud, cu capul lung și îngust, cu botul ascuțit, cu limba lungă și cleioasă, care se hrănește cu furnici (Myrmecophaga jubata).Furnică + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURNICÁR1, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. 2. Fig. Mulțime (de oameni) care mișună. – Lat. *formicarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURNICÁR s. 1. mușuroi. (Un furnicar de furnici.) 2. v. prigorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
furnicár (zool.) s. m., pl. furnicári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
furnicár (mușuroi) s. n., pl. furnicáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FURNICÁR1 ~e n. 1) Movilă mică de pământ în care trăiește o colonie de furnici; mușuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movilă. 3) fig. Mulțime de oameni sau de animale care mișună. /<lat. formicarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FURNICÁR2 ~i m. Mamifer exotic cu botul alungit și îngust, cu limbă lungă și lipicioasă, care se hrănește cu furnici. /furnică + suf. -ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)