FURNITÚRĂ, furnituri, s. f. 1. Furnizare. 2. Marfă furnizată. 3. (La pl.) Rechizite de birou. 4. (La pl.) Material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie. – Din fr. fourniture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURNITÚRĂ s.f. (la pl.) 1. Marfă, obiecte furnizate. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. Material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.) [< fr. furniture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FURNITÚRĂ s. f. (pl.) 1. marfă, obiecte furnizate. ◊ obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.). (< fr. fourniture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
furnitúră s. f., g.-d. art. furnitúrii; pl. furnitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FURNITÚRĂ ~i f. 1) Ceea ce este furnizat. 2) Material auxiliar (ață, căptușeală, nasturi etc.) folosit la confectionarea articolelor de îmbrăcăminte. /<fr. fourniture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink