FUROÁRE, furori, s. f. 1. (Rar) Mânie, furie, delir furios. 2. (Rar) Pasiune violentă, patimă arzătoare; încântare. 3. (Fam.; în expr.) A face furori = a provoca admirație, senzație, mai ales pentru aspectul exterior. – Din fr. fureur, lat. furor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FUROÁRE s.f. (Rar) 1. Mânie, delir furios, furie. 2. Pasiune violentă; încântare. ◊ (Fam.) A face furori = a provoca admirație (mai ales prin aspectul exterior). [Cf. fr. fureur, lat. furor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FUROÁRE s. f. 1. mânie, delir furios, furie. 2. pasiune violentă; încântare. ♦ (fam.) a face ~ ori = a provoca admirație (prin aspectul exterior). (< fr. fureur, lat. furor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
furoáre s. f., g.-d. art. furórii; pl. furóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUROÁRE ~óri f. rar 1) Exces de furie. 2) Patimă arzătoare; pasiune puternică. ◊ A face ~ori a încânta pe cineva, în special, prin aspectul exterior. [Sil. -roa-re] /<fr. fureur, lat. furor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FURÓRI s. pl. v. senzație, vâlvă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink