FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. – Fura + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURĂTÓR s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
furătór adj. m., s. m., pl. furătóri; f. sg. și pl. furătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink