FUȘALẮU, fușalăi, s. m. (Reg.) Unealtă în forma unei țesale servind la scărmănat lâna, cânepa etc. – Cf. magh. foszlani „a se destrăma”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fușalău s. m., art. fușalăul; pl. fușalăi, art. fușalăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink