FÂNÁȚ, fânațuri, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațe] – Lat. *fenacium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂNÁȚ s. cositură, fâneață, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fânáț s. n., pl. fânáțuri/fânáțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink