FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂȚÂIÁLĂ s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, fră-mântare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fâțâiálă s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink