FĂLNICÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂLNICÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infa-tuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fălnicíe s. f., art. fălnicía, g.-d. fălnicíi, art. fălnicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink