FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
făptuitór s. m. (sil. -tu-i), pl. făptuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂPTUITÓR ~i m. 1) Persoană care înfăptuiește, săvârșește ceva. 2) v. FĂPTAȘ. [Sil. -tu-i-] /a făptui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
făptuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. făptuitoárei; pl. făptuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink