FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
făráș (făráșe), s. n. – Obiect casnic în care se strînge cu mătura gunoiul. – Mr. fărașe, megl. frașă. Tc. faraș (Șeineanu, II, 168; Ronzevalle 123), cf. ngr. φαρασι, bg. faraš.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
făráș s. n., pl. făráșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂRÁȘ ~e n. Obiect de uz casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul sau cu care se scoate jăraticul. /<turc. faraș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink