Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂRÂMÍȚĂ s. fărâmică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fărâmíță s. f., g.-d. art. fărâmíței; pl. fărâmíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FĂRÂMIȚÁ ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmițeze. /Din fărâmiță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FĂRÂMIȚÁ se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂRÂMÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂRÂMIȚÁ vb. v. mărunți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fărâmițá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițéz, 3 sg. și pl. fărâmițeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink