Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: gâgâi (verb) , gâgâire (substantiv feminin)   
GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂGÂÍRE s. v. gâgâit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GÂGÂÍ pers. 3 gâgâie intranz. (despre gâște) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „ga-ga-ga”. [Var. găgăi] /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
gâgâí/găgăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâgâie/găgăie, imperf. 3 sg. gâgâiá/găgăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gâgâíre/găgăíre s. f., g.-d. art. gâgâírii/găgăírii; pl. gâgâíri/găgăíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)