Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: gâgâi (verb) , gâgâit (substantiv neutru)   
GÂGÂÍT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂGÂÍT s. gâgâire, gâgâitură. (~ gâștelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GÂGÂÍ pers. 3 gâgâie intranz. (despre gâște) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „ga-ga-ga”. [Var. găgăi] /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÂGÂÍT ~uri n. 1) v. A GÂGÂI. 2) Sunet caracteristic scos de gâște. /v. a gâgâi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
gâgâí/găgăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâgâie/găgăie, imperf. 3 sg. gâgâiá/găgăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)