Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: gâlcevi (verb) , gâlcevire (substantiv feminin)   
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂLCEVÍRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, liti-giu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâlcevíre s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GÂLCEVÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE GÂLCEVÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÂLCEVÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâlceví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevésc, imperf. 3 sg. gâlceveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlceveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)