Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GÂSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus).Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser).Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂSCĂ s. v. boț, broască, bulz, cocoloș, mutelcă, piuliță, șurubelniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâscă s. f., g.-d. art. gâștei; pl. gâște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂSCĂ gâște f. 1) Pasăre sălbatică sau domestică, înotătoare, de talie mare, având gât și cioc lung, picioare palmate și penaj, de obicei, suriu pe spate și alb pe piept. ◊ Asta-i altă ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gâște a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu știe să-l prețuiască la justa lui valoare. Talpa-gâștei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului (la oamenii în vârstă); b) plantă erbacee cu tulpina erectă, în patru muchii, cu frunze mari, păroase, de forma unei labe de gâscă, și cu flori de culoare roșie-închisă, folosită în scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. 3) fig. fam. Femeie naivă și bleagă. [G.-D. gâștii] /<bulg. găska
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBA-GÂȘTELOR s. v. coada-racului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LABA-GÂȘTII s. v. antonică, granat, spilcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUI-DE-GÂSCĂ s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TALPA-GÂȘTEI s. v. spanac-porcesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gîscă (gîște), s. f.1. Pasăre domestică de talie mare, cu gîtul lung. – 2. Om, persoană greoaie sau proastă. – 3. Boabă de porumb pleznită. – 4. Mămăligă cu brînză. – 5. Temelie a casei. – 6. Piuliță. – 7. Joc la priveghi. – var. gînscă. Mr. gîscă, megl. gǫscă. Bg. găska (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; DAR); cf. sb. guska, pol. gęs, rus. gusĭ, din sl. gąsĭ. Var. pare a proveni direct din sl. gąsŭ, cf. gînsac.Der. gîscar, s. m. (păzitor de gîște); gîscăriță, s. f. (plantă, Arabis hirsuta); gîscan s. m. (bărbătușul gîștei); gîscărie, s. f. (cîrd de gîște). Este dublet al lui huscă, s. f. (bucată de sare rafinată), din rut. chuska, numită astfel datorită culorii sale albe.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lába-gâștei (rid, scris neîngrijit, plantă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tálpa-gâștei (zbârcituri, scris neîngrijit, plantă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)