Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: gâtui (verb tranzitiv) , gâtuire (substantiv feminin)   
GÂTUÍRE, gâtuiri, s. f. Acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare. – V. gâtui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂTUÍRE s. 1. v. sugrumare. 2. v. gâtuitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâtuíre s. f., g.-d. art. gâtuírii; pl. gâtuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂTUÍ, gâtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GÂTUÍ gâtui tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând de gât; a sugruma; a strangula. 2) (calea de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a sugruma; a strangula. 3) pop. (acțiuni sau manifestări) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a strangula; a sugruma. /gât + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÂTUÍ vb. 1. v. sugruma. 2. v. îngusta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâtuí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. gâtui, 3 sg. și pl. gâtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)