Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: găina (verb) , găină (substantiv feminin)   
GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂÍNA s. art. v. pleiadele.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINÁ vb. v. găinăța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
găiná vb., ind. prez. 3 sg. găineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GĂÍNĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte. – Lat. gallina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂÍNĂ ~i f. Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslușit (mai ales seara). De râsul ~ilor de nimic; de batjocură. A se culca o dată cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseară. A sta ca o ~ (sau curcă) plouată a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apă pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenușiu, având un moț alb între ochi; lișiță. [G.-D. găinii] /<lat. gallina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
órbul găínilor/găínii (boală) (pop.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CHIOARA-GĂÍNII s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COADĂ-DE-GĂÍNĂ s. v. iarbă-mare, răcovină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CUR-DE-GĂÍNĂ s. v. pecingine.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-GĂÍNII s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINALUIDUMNEZÉU s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂÍNĂ s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂÍNĂ s. v. pălărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINĂ-CU-MĂRGĂRITÁRE s. v. bibilică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINĂ-DE-ÁPĂ s. v. lișită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINĂ-DE-MÁRE s. v. bibilică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINĂ-PĂRĂSÍTĂ s. v. sunătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GUȘA-GĂÍNII s. v. pansea, panseluță, păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-GĂÍNII s. v. răcovină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOARTEA-GĂÍNILOR s. v. cobe, țâfnă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ORBUL GĂÍNILOR s. v. cecitate diurnă, hemeralopie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OUĂLE-GĂÍNILOR s. pl. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PAPA-GĂÍNII s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂRĂSITA-GĂÍNILOR s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UNGHIA-GĂÍNII s. v. coroniște.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
găínă (găíni), s. f.1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă. – 2. Constelația Pleiadelor, Cloșca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. Lat. gallῑna (Pușcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha.Cf. găinaț. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăța păsările); găinar, s. m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriț, Astur palumbarius; hoț, pungaș; Arg., jandarm); găinăreasă, s. f. (femeie care păzește păsările); găinări, vb. (a fura, a șmangli); găinărie, s. f. (ogradă; furtișag); găinușe, s. f. (găină mică; Cloșca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte și flori); găinuță, s. f. (găină mică; varietate de potîrniche, Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinușe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
găína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă s. f., g.-d. art. găínii; pl. găíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., pl. găíni-cu-mărgăritáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă-de-ápă (lișiță) s. f., pl. găíni-de-ápă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă-de-máre (bibilică) s. f., pl. găíni-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă-de-múnte s. f., pl. găíni-de-múnte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă-sălbátică (găină-de-munte) s. f., pl. găíni-sălbátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
moártea-găínilor (med. vet.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pápa-găínii s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale:
a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii expr. penibil, ridicol.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
GĂINĂ aripată, cârâitoare, chaină, corcoviță, fulgoasă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)