Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: gafa (verb) , gafă (substantiv feminin)   
GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, și de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÁFĂ s.f. 1. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. ♦ Un fel de cârlig fixat de o prăjină, folosit la acostarea unei ambarcații etc. 2. (Fig.) Gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate supăra sau jigni. [< fr. gaffe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GÁFĂ1 s. f. 1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanț în mișcare. 2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcații. (< fr. gaffe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GÁFĂ2 s. f. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni. (< fr. gaffe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GÁFĂ s. poznă, prostie. (A comite o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gáfă (piesă metalică, gest, cuvânt) s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GAFÁ ~éz 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÁFĂ1 ~e f. Dispozitiv alcătuit dintr-o prăjină, prevăzut cu un cârlig la unul din capete, ce servește la apucarea obiectelor de la distanță. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÁFĂ2 ~e f. Acțiune sau vorbă nesocotită care poate ofensa pe cineva. A face o ~. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GAFÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GAFÁ vb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gafá vb., ind. prez. 1 sg. gaféz, 3 sg. și pl. gafeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale:
A FACE O GAFĂ a da cu bâta-n baltă, a da cu mucii-n fasole, a o face fiartă, a o face de oaie, a gafa, a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard, a o scrânti.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink
gafa, gafez v. i. a face o gafă
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)