Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâiei etc. ◊ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben (2). ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuințată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în țările românești. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÁLBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. șarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimț. (I-a numărat o mie de ~.) 6. s. (înv.) ughi. (~ul era o monedă de aur.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Galben ≠ roșu, rumen
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
gálben (gálbenă), adj.1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S. m. și f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime și valoare variabilă. – 6. (S. f.) Varietate de struguri de proveniență din Odobești. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbĭnus (Pușcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaș, s. m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s. f. (icter; rar, gălbenuș; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s. f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s. m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s. f. (hreniță, Nasturtium); gălbinică, s. f. (mușețel, Matricaria chamomilla); gălbeneț, s. n. (galbeni, bănet); gălbeneț (var. gălbineț), adj. (oacheș); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniță, s. f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuș, s. m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuș, s. n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuț, s. m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s. m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucișare cu alburiu; gălbenime, s. f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-și pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gálben adj. m., pl. gálbeni; f. sg. gálbenă, pl. gálbene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gálben (monedă) s. m., pl. gálbeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gálben (culoare) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÁLBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ◊ A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea amețeli. /<lat. galbinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÁLBEN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare ~ă. Floare ~ă. ◊ Rasă ~ă (sau mongoloidă) populație din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri ~e boală contagioasă, răspândită în țările tropicale de către țânțari. 2) (despre față sau despre alte părți ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÁLBEN3 ~i m. înv. Monedă de aur străină cu circulație și în Moldova în sec. XIX. /<lat. galbinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
in-gálben (plantă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
in gálben (in îngălbenit) s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CRIN-GÁLBEN s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEDIȚEI-GÁLBENI s. pl. v. ruscuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-DE-CÂMP-GÁLBENĂ s. v. barba-caprei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOARE-GÁLBENĂ s. v. pojarniță, sunătoare, tăietoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLORI-GÁLBENE s. pl. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEMN-GÁLBEN s. v. dracilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEVCOAIE-GÁLBENĂ s. v. micsandră, micșunea, viorea-galbenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LILIE-GÁLBENĂ s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIERLĂ-GÁLBENĂ s. v. grangur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOINĂ-GÁLBENĂ s. v. mană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PASĂRE-GÁLBENĂ s. v. scatiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLĂMÂNĂ-GÁLBENĂ s. v. nufăr.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUJI-GÁLBENE s. pl. v. mărită-mă-mamă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SALCÂM-GÁLBEN s. v. bășicoasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SALOMII-GÁLBENE s. pl. v. crizantemă, dumitriță, margaretă, tufănică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCÂNTEIUȚĂ-GÁLBENĂ s. v. grâușor, sălățea, untișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VINERIȚĂ-GÁLBENĂ s. v. tămâiță-de-câmp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIOARĂ-GÁLBENĂ s. v. micsandră, micșunea, viorea-galbenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIZĂ GÁLBENĂ s. v. șip.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZGLĂVOC-GÁLBEN s. v. scai-galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crin-gálben s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dósnică-gálbenă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gálbenă s. f., g.-d. art. gálbenei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găinúșă-gálbenă (bot.) s. f., art. găinúșa-gálbenă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
imortélă gálbenă s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
in gálben s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rutișór gálben s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sugél-gálben s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)